În
data de 07.05.2014, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul
art. 146 lit. d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a
luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
2 alin. (1) din Legea nr. 192∕2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) şi (1 indice 2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt neconstituţionale.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) şi (1 indice 2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt neconstituţionale.
Iată prevederile respective:
Articolul 2
(1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.
(1 indice 2) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f).
(1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.
(1 indice 2) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f).
Decizia este
definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti.
Motivarea deciziei va apărea la sfârșitul lunii în Monitorul Oficial, moment din care hotărârea va deveni obligatorie, iar dispoziția declarată neconstituțională nu-și va mai produce efectele.
Decizia CCR se traduce prin faptul că, de la momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial, acțiunile deschise fără a mai fi parcursă informarea privind medierea, ca procedură prealabilă, nu vor mai fi sancționate cu inadmisibilitatea. Părțile se vor putea informa voluntar cu privire la mediere, dar această procedură nu va mai fi gratuită prin lege, nemaifiind obligatorie. Lipsa informării nu va mai atrage însă respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Trist este faptul că există publicații care vorbesc despre desființarea obligativității medierii, lucru fals din două motive: medierea nu a fost niciodată obligatorie și articolele declarate neconstituționale se referă la obligativitatea informării cu privire la mediere. Medierea și informarea cu privire la mediere sunt două lucruri complet diferite, iar confuzia cu privire la ele denotă lipsă de documentare, deci de profesionalism.
De asemenea, decizia CCR de a declara neconstituțională obligativitatea informării privind medierea nu afectează mediatorii, pentru că medierea în sine rămane o procedură amiabilă perfect legală și constituțională de soluționare a conflictelor, acest lucru nu s-a schimbat cu nimic, iar mediatorii vor face medieri în continuare. Singurul lucru care este afectat este nivelul de informare al cetățenilor cu privire la alternativele pe care le au pentru a-și rezolva conflictele, medierea fiind una dintre cele mai serioase și avantajoase dintre acestea.
Motivarea deciziei va apărea la sfârșitul lunii în Monitorul Oficial, moment din care hotărârea va deveni obligatorie, iar dispoziția declarată neconstituțională nu-și va mai produce efectele.
Decizia CCR se traduce prin faptul că, de la momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial, acțiunile deschise fără a mai fi parcursă informarea privind medierea, ca procedură prealabilă, nu vor mai fi sancționate cu inadmisibilitatea. Părțile se vor putea informa voluntar cu privire la mediere, dar această procedură nu va mai fi gratuită prin lege, nemaifiind obligatorie. Lipsa informării nu va mai atrage însă respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Trist este faptul că există publicații care vorbesc despre desființarea obligativității medierii, lucru fals din două motive: medierea nu a fost niciodată obligatorie și articolele declarate neconstituționale se referă la obligativitatea informării cu privire la mediere. Medierea și informarea cu privire la mediere sunt două lucruri complet diferite, iar confuzia cu privire la ele denotă lipsă de documentare, deci de profesionalism.
De asemenea, decizia CCR de a declara neconstituțională obligativitatea informării privind medierea nu afectează mediatorii, pentru că medierea în sine rămane o procedură amiabilă perfect legală și constituțională de soluționare a conflictelor, acest lucru nu s-a schimbat cu nimic, iar mediatorii vor face medieri în continuare. Singurul lucru care este afectat este nivelul de informare al cetățenilor cu privire la alternativele pe care le au pentru a-și rezolva conflictele, medierea fiind una dintre cele mai serioase și avantajoase dintre acestea.
Irina Comeagă - Mediator sector 1 București
