Cele mai întâlnite idei preconcepute legate de mediere

Medierea este încă la început. Nimeni nu prea știe exact cu ce e manâncă, așa că toată lumea face diverse presupuneri. Sau, mai grav, consideră că știe exact despre ce e vorba și rămâne dezamăgită când află că lucrurile stau altfel. Mediatorii au sarcina de a lămuri ce presupune exact medierea, care sunt avantajele ei, care sunt limitele, care este rolul mediatorului, ce poate și ce nu poate face acesta, ș.a.m.d. Acesta este și rolul acelei informări obligatorii, pe care atâta lume o blamează. Doar că la informare nu ajunge toată lumea, iar cei care ajung, o fac de multe ori doar pentru a bifa obligația, nu pentru a se informa cu adevărat.

Mi-am asumat rolul de a încerca să demontez o serie de idei preconcepute, pe care le-am constatat direct în relația cu diverși clienți sau pe care le-am descoperit în discuții reale sau virtuale cu diferite persoane, oameni obișnuiți sau profesioniști în drept. Nu este o enumerare limitativă, din păcate, însă cuprinde, cred, cele mai întâlnite astfel de idei.

1.    Mediatorii determină cine are dreptate sau al cărui caz este cel mai puternic

Fals! Mediatorii nu acționează în calitate de judecător sau de arbitru. Nu judecă, nu emit păreri personale sau profesionale de orice natură (presupunând că ar avea expertiză și în alte domenii), nu caută și nu stabilesc vinovați.  Mediatorii sunt și trebuie să rămână neutri și imparțiali și nu pot “lua partea” nimănui. Ei ajută participanții să ia în considerare diverse modalități de a soluționa conflictul prin facilitarea negocierii și a comunicării acestora.

2.    Mergând la mediere voi fi nevoit să accept un compromis, așa că va trebui să renunț la ceva sau să mă mulțumesc cu mai puțin decât vreau.

Fals! Compromisul este posibil în mediere, însă nu presupune un rezultat automat al acesteia. Un mediator calificat ajută participanții să exploreze diverse opțiuni creative win-win, care ar fi putut fi nebănuite înainte de mediere, ceea ce duce la rezultate care sunt de multe ori mult mai satisfăcătoare decat un compromis simplist.

3.    Mediatorul are nevoie de expertiză în zona de conținut a conflictului pe care îl mediază

Fals! Un mediator calificat nu are nevoie de expertiză în domeniul conflictului supus medierii, fie că este vorba de căsătorie, malpraxis, conflicte de muncă, protecția consumatorului, domeniul penal sau civil. Expertiza mediatorului este în soluționarea conflictelor. Nu fac parte din munca și sarcinile mediatorului sugerarea sau oferirea unor soluții de rezolvare, în schimb face parte din atribuțiile sale abordarea dialogului într-un mod care ajută la explorarea mai creativă a acestor soluții. Diferitele certitudini pe care le-ar putea avea mediatorul prin prisma unei expertize în domeniul disputei nu ajută la soluționarea acesteia, ci poate crea presiune în mod negativ, în anumite conjuncturi. Cunoașterea intimă a conflictului este mult mai mult decât mediatorul ar putea spera să obțină, doar așa își va putea juca rolul în mod corect și constructiv. 

4.    Medierea mă va face să pierd cazul / Cel care va face mediere nu va avea drepturile legale protejate.

Medierea nu este o procedura juridică. În cadrul ei nu se pune accent pe drepturile legale ale părților, de cele mai multe ori. În general, cei care aduc în discuție acest subiect sunt avocații prezenți la mediere. În aceste cazuri nu este neobișnuit pentru aceștia să-și exprime această îngrijorare. Uneori este o tactică pe care unii avocați o folosesc pentru a descuraja clienții să apeleze la mediere. Însă acest lucru nu este este real. Mediatorii cunosc în general liniile directoare și practicile instanțelor. Ei nu vor consilia cu privire la ceea ce ar trebui să facă părțile din punct de vedere juridic, pentru ca procedura și codul etic nu le permite. Însă, unul dintre principiile fundamentale pe care trebuie sa le respecte în cadrul medierii este imparțialitatea, care este extrem de importantă. Mediatorul va contribui la asigurarea unor condiții de egalitate în timpul discuțiilor dintre părți. Mediatorii nu vor îngădui un acord care nu este în conformitate cu legea sau care este favorabil doar uneia dintre părți. De asemenea, mediatorii vă vor încuraja ca acordul dumneavoastră să fie revizuit de un avocat. Un avocat cu o atitudine pro-mediere poate de mare ajutor în cadrul procedurii, iar prezența sa este permisă și, în unele cazuri, chiar recomandată. Deci, în cazul unor probleme mai complexe și cu multe implicații juridice, avocatul ar trebui să participe la mediere sau măcar să verifice acordul, înainte de a fi semnat. De cele mai multe ori însă, a da prea multa greutate aspectului legal poate construi o barieră în calea înțelegerii părților, aceștia nemaireușind să facă acel schimb de idei și propuneri. A căuta permanent să îți protejezi probele care îți susțin cazul sau a te crampona de prevederile legale poate crea blocaje. Medierea este mult mai eficientă dacă participanții sunt deschiși și onești, umani. Acest lucru îi ajută să se înțeleagă mai bine, să fie auziți mai bine și creează o oportunitate pentru soluții mai bune. În același timp, orice dezvăluire este opțiunea exclusivă a  participanților și nimeni nu este forțat să facă schimb de informații pe care doresc să le păstreze private.

 

5.    Medierea funcționează numai în cazul în care părțile sunt de acord deja cu privire la disputa lor.

Nimic mai eronat! De fapt, aceasta este exact opusul! Medierea funcționează cel mai bine atunci când există unul sau mai multe conflicte. Dacă părțile sunt deja înțelese sau se pot înțelege singure nu mai este nevoie de mediator. Poate doar de un notar sau de un avocat care să redacteze o tranzacție care să cuprindă termenii înțelegerii lor. Sau nici măcar de atât, ci doar de o strângere de mână. Când părțile se află pe poziții opuse cu privire la problema lor, mergând la tribunal vor face lucrurile și mai rele, de obicei. Atunci când acestea pot ajunge la un acord pe cont propriu, cu ajutorul unui mediator instruit în acest sens, pot considera acordul ca echitabil și “vindecarea” poate începe. 

6.    Toți mediatorii sunt, în linii mari, la fel.

Acest lucru nu este adevărat. Pentru ca medierea a devenit ceva mai populară, mai mulți mediatori au început să practice. Mulți se ocupa de mediere, însă puțini fac acest lucru cu normă întreagă. Nu este o vină, însă experiența are și ea rolul său. Este important ca mediatorii să aibă o minimă bază de cunoștințe juridice. Cu toate acestea, este important ca mediatorul să folosească aceste informații pentru a înțelege situația părților și nu pentru a le sfătui cu privire la modul în care să decidă în privința cazului lor. Acest lucru este chiar interzis. Cele mai importante calități în mediere nu sunt însă cunoștințele juridice, ci calitățile personale ale mediatorului, capacitatea sa de empatie, de ascultare activă, de relaționare echidistantă, dar caldă, experiența sa de viață, abilitățile sociale, inteligența emoțională. Un mediator bun poate facilita procesul de mediere, ajutând părțile să ajungă la un rezultat reciproc avantajos. Este bun acel mediator care vă inspiră încredere, care nu vă judecă, care nu vă tratează ca pe un vinovat pentru conflictul în care sunteți implicat. Este bun acel mediator pe care îl simțiți sincer interesat să vă ajute. Este bun acel mediator pe care dumneavoastră îl simțiți astfel. Aveți încredere în instinctele dumneavoatră, dar apreciați cu măsura corectă persoana respectivă, nu după normative stas. Mediatorii nu sunt toți la fel și nu orice mediator este bun pentru oricine, însă, cu siguranță, fiecare mediator este bun pentru cineva. Pentru cei interesați să afle mai multe despre calitățile mediatorilor și pentru a învăța să apreciați ce mediator vi se potrivește, vă recomand parcurgerea unui alt articol pe care l-am scris cu acest subiect - Consideraţii asupra calităţilor necesare unui mediator

            7. Medierea este o soluție doar pentru cei cu venituri mici care încearcă să economisească bani.

Medierea este o soluție pentru toată lumea, și nu doar pentru a economisi bani. Și dacă ar fi așa, cine nu vrea să economisească, dacă poate? Sunt oamenii atît de diferiți din acest punct de vedere? Cred că nu. Adevărata valoare a medierii însă nu este suma de bani pe care oamenii o salvează, ci calitatea acordului. Este confidențialitatea pe care o asigură. Este rapiditatea cu care se poate obține o soluție. Medierea este mai puțin costisitoare și durează mai puțin timp, dar nu trebuie doar să fie privită ca traseul "mai ieftin" spre rezolvare. Trebuie privită ca o modalitate elegantă, firescă, facilă de a rezolva niște dispute, mai mari sau mai mici. Mai grave sau mai puțin grave. Există puține conflicte care să nu poată fi rezolvate prin mediere. În principiu, tot ceea ce se poate judeca, se poate și media, cu câteva excepții. În plus, ar trebui să avem în vedere normalitatea reporturilor dintre oameni. Normalitatea nu înseamnă instanță, ci dialog.

8. Medierea înseamnă împacarea părților / Medierea este pentru cuplurile care doresc să se împace

Fals! Medierea nu înseamnă nici pace universală, nici consiliere psihologică, nici înțelegere duhovnicească, nici consiliere maritală. Mediatorul nu este un fel de guru la care oamenii vin, se țin de mâini și fac incantații. Nu trebuie să vă împacați cu cel cu care sunteți în conflict, dacă acest lucru este imposibil sau nu vi-l doriți. Trebuie doar să căutați, să negociați o soluție prin care să depășiți impasul în care conflictul respectiv v-a adus. Mulți spun, mai ales în cazul divorțurilor: “X nici nu vrea să mă vadă sau să vorbească cu mine, nu putem face medierea, nu are rost să încerc.” Este firesc să existe probleme de comunicare în cazul persoanelor implicate într-un conflict, niciodată nu e altfel. Medierea are rostul de a ajuta exact aceste persoane, care nu pot găsi singure o cale de comunicare, dar care nu își doresc să ajungă în instanță. Mediatorul nu îi va oblige să se împace, nu acesta este rolul său. Îi va ajuta doar să facă schimb de propuneri, în acord cu interesele lor, pentru a ajunge la acel compromis acceptabil pentru amândoi. Medierea este pentru acei oameni care doresc să-și continue viața. 

 

9.       Propunerea sau acceptarea medierii este un semn de slăbiciune

Dimpotrivă, medierea este un act de mare curaj. A accepta un dialog cu cineva cu care te afli în conflict nu poate fi  o dovada de slăbiciune. Nu înseamnă că te temi de o altfel de rezolvare, ci că ai înțelepciunea de a alege singur cum tranșezi acel conflict. În mediere nu există întotdeauna cineva care să vorbească în numele tău, cum se întâmplă cu avocatul în instanță. Vei fi nevoit, poate, să-ți afirmi singur interesele, să-ți susții punctele de vedere, să negociezi pentru tine. Din mediere vei ieși mai încrezător în tine și în capacitatea ta. 

 

     10.  Medierea nu va funcționa în cazul meu pentru că am dreptate și trebuie să merg în instanță să dovedesc acest lucru

Puteți să vă considerați perfect îndreptățit în acțiunile dumneavoastră și totuți să aveți o mare problemă, pentru că și cealaltă parte consideră același lucru despre ea. Și cum medierea nu presupune a decide cine are dreptate și cine nu, aveți șansa de a salva timp, bani și energie, concentrându-vă mai curând pe găsirea unei modalități de rezolvare a problemei, pentru a vă continua viața, decât pe găsirea vinovatului. 

Eu mi-am propus să mă rezum la 10 astfel de idei preconcepute, însă lista este mai lungă. Le-am semnalat doar pe cele de care m-am lovit cel mai des în activitatea mea, însă, pe măsură ce voi constata că și altele merită a fi demontate, voi reveni cu o continuare. Până atunci, dați o șansă medierii! Nu faceți decât să vă dați dumneavoastră o sansă. O șansă la liniște și normalitate.

De ce mediere?

Dacă ați renunțat la negocierea unei soluții direct cu cealaltă parte, pentru că acest lucru a eșuat sau pentru că nu vă simțiți pregătit să faceți un astfel de demers de unul singur, medierea poate fi modul cel mai nedureros și eficient să rezolvați situația. 

De ce? Pentru că medierea este rapidă, privată, corectă și convenabilă financiar în comparație cu un proces. Sesiunile de mediere sunt de obicei programate în intervalul câtorva săptămâni sau, cel mult, a două luni de la data cererii de mediere adresate mediatorului - și cele mai multe sesiuni pot dura doar câteva ore sau o zi, în funcție de caz. În schimb, procesele durează de cele multe ori câțiva ani până la o soluție definitivă. Cât vă răpesc din viață în termeni de bani, timp și energie? Cât stress implică? Există cineva care să nu simtă că pierde ceva de preț în timpul unui proces? Sau care să nu fie cumva frustrat pe timpul sau la finalul său? 

Medierea este deosebit de valoroasă atunci când disputa dumneavoastră  implică o altă persoană cu care trebuie să rămâneți  în termeni buni, fie pentru că vă doriți, fie pentru că nu aveți încotro. Aceasta poate face parte dintre membrii familiei, colegi, parteneri de afaceri, vecini, sau alte persoane cu care aveți o relație personală sau de afaceri care trebuie sau vă doriți să continue. Procesele polarizează și, în cele din urmă, distrug relațiile, deci un avantaj imens al medierii este capacitatea acesteia de a duce la rezolvarea unui conflict fără a distruge o relație. 

Un alt avantaj al medierii este cel al confidențialității. Cu foarte puține excepții (de exemplu, în cazul în care este vorba despre un act criminal sau despre un abuz asupra copilului), ceea ce se discută în timpul medierii nu poate fi dezvăluit în mod legal în afara procedurii de mediere sau folosit mai târziu într-o instanță de drept. Prin contrast, unul dintre dezavantajele instanței este faptul că, în general, tot ceea ce s-a spus sau transmis în legătură cu un proces devine disponibil pentru public. Deci, dacă dorința dumneavoastră este de a proteja secretele comerciale sau de a evita “spălarea rufelor murdare în public”, confidențialitatea va fi substanțial mai bine protejată în cadrul medierii decât în cel al instanței.

Medierea este mult mai relaxată și mai flexibilă. Părțile stabilesc singure, în acord cu mediatorul, datele la care vor avea loc ședințele, durata acestora, pot veni însoțite, pot solicita păreri ale unor persoane în care au încredere, pot discuta și negocia liber, fără constrângerile și formalismul instanței și al procedurii contencioase. Pot glumi, pot face sau aborda orice modalitate rezonabilă de relaționare cu cealaltă parte în vederea ajungerii la un acord. Pot întrerupe medierea oricând doresc sau simt că aceasta nu le mai satisface interesele. Pot fi asistați sau nu de un avocat sau de o altă persoană pe care o consideră aptă să le consilieze, pot fi reprezentați în cadrul medierii, dacă nu doresc să participe personal. Practic, în măsura în care atitudinea lor nu constituie o încălcare legii sau a regulilor stabilite la începutul medierii, pot face aproape orice, dacă acest lucru le sporește nivelul de confort interior și duce la avansarea negocierilor și la găsirea unei soluții. 

Dacă sunteți deja implicat într-un proces, medierea oferă un beneficiu imens: vă oferă o modalitate de a rezolva singuri litigiul și a lăsa sistemul judiciar în spate. Chiar dacă pare încă greu de crezut, medierea funcționează, chiar și dacă părțile și-au angajat avocați și disputa a progresat la nivelul unui litigiu. Pentru că părțile pot vorbi de la sine în mediere, pot aduce idei creative, sentimente personale și soluții practice, lucru care nu se întâmplă în cazul unui litigiu. Medierea permite părților să scape de forța abordării avocaților la proces. Iar aici nu dorim să minimizăm rolul extrem de important al avocaților, însă aceștia sunt uneori atât de concentrați pe câștigarea un caz, încât pierd din vedere oportunitățile de rezolvare care ar putea include repararea relației părților. Acesta este rolul lor, să căștige prin orice mijloace acceptabile cazul clientului lor. Mediatorul, pe de altă parte, poate indica, în termeni diferiți de cei pe cate i-ar folosi avocații, punctele forte și punctele slabe ale poziției fiecărei părți – lucru care poate, la rândul său, să schimbe perspectivele părților privind câștigarea (sau pierderea) unui proces și să deschidă posibilitatea unei soluționări reciproc acceptabile.

În plus, medierea va economisi aproape întotdeauna bani. Nu aveți de plătit decât onorariul mediatorului, eventualele costuri suplimentare presupuse de experții solicitați în cadrul medierii (lucru care nu este întotdeauna necesar și depinde în mare măsură de dumneavoastră, nu vă este impus, ca în cazul instanței), consultanța unui avocat (dacă doriți să vă asigurați că drepturile legale vă vor fi protejate, lucru care nu constituie  prioritatea absolută în mediere, fiind din nou la latitudinea dumneavoastră), precum și eventualele costuri implicate de autentificarea sau încuviințarea ulterioară a acordului de mediere (lucru care nu este întotdeauna obligatoriu sau necesar). Dat fiind termenul redus de finalizare a unei medieri, precum și caracterul opțional al unora dintre aceste cheltuieli, după cum am arătat, toate aceste costuri nu se vor ridica niciodată la nivelul celor pe care le-ar implica un proces întins pe durata a câțiva ani.

În cele din urmă, acordurile la care s-a ajuns prin mediere sunt mult mai susceptibile de a fi respectate decât cele impuse de către un judecător. Atunci când oamenii merg la tribunal, partea care pierde este aproape întotdeauna furioasă, frustrată și adesea predispusă să caute modalități de a încalca litera sau spiritul hotărârii judecatorești . Prin contrast, un număr important de studii arată că persoanele care au ajuns în mod liber la propriile soluții prin mediere sunt mult mai dispuse să le urmeze. Aceasta și pentru că soluțiile în mediere satisfac interesele, dorințele și nevoile ambelor părți, acestea fiind câștigătoare în egală măsură. În instanță va exista mereu un câștigător și un învins, iar soluția îl va avantaja doar pe cel dintâi. De multe ori însă, o rezolvare venită la capătul unor ani de luptă în instanță nu mai aduce nicio satisfacție nici măcar celui care o obține. Voltaire spunea, inspirat și pățit, probabil: “În viața mea nu am fost ruinat decât de două ori: o dată când am pierdut un proces și o altă dată când am caștigat unul.” 

În încheiere, ar mai fi de spus că sunt extrem de rare cazurile în care medierea eșuează, prin raportare la cele în care reușește. Deci șansele ca, odată intrați în mediere, să finalizați cu succes sunt considerabile, iar riscul practic inexistent. Ce ar fi de pierdut dacă încercați și nu reușiți? Atât de puțin în comparație cu ceea ce ați putea obține încât vă îndemn sincer și din toată inima: faceți o încercare!