Cele mai întâlnite idei preconcepute legate de mediere

Medierea este încă la început. Nimeni nu prea știe exact cu ce e manâncă, așa că toată lumea face diverse presupuneri. Sau, mai grav, consideră că știe exact despre ce e vorba și rămâne dezamăgită când află că lucrurile stau altfel. Mediatorii au sarcina de a lămuri ce presupune exact medierea, care sunt avantajele ei, care sunt limitele, care este rolul mediatorului, ce poate și ce nu poate face acesta, ș.a.m.d. Acesta este și rolul acelei informări obligatorii, pe care atâta lume o blamează. Doar că la informare nu ajunge toată lumea, iar cei care ajung, o fac de multe ori doar pentru a bifa obligația, nu pentru a se informa cu adevărat.

Mi-am asumat rolul de a încerca să demontez o serie de idei preconcepute, pe care le-am constatat direct în relația cu diverși clienți sau pe care le-am descoperit în discuții reale sau virtuale cu diferite persoane, oameni obișnuiți sau profesioniști în drept. Nu este o enumerare limitativă, din păcate, însă cuprinde, cred, cele mai întâlnite astfel de idei.

1.    Mediatorii determină cine are dreptate sau al cărui caz este cel mai puternic

Fals! Mediatorii nu acționează în calitate de judecător sau de arbitru. Nu judecă, nu emit păreri personale sau profesionale de orice natură (presupunând că ar avea expertiză și în alte domenii), nu caută și nu stabilesc vinovați.  Mediatorii sunt și trebuie să rămână neutri și imparțiali și nu pot “lua partea” nimănui. Ei ajută participanții să ia în considerare diverse modalități de a soluționa conflictul prin facilitarea negocierii și a comunicării acestora.

2.    Mergând la mediere voi fi nevoit să accept un compromis, așa că va trebui să renunț la ceva sau să mă mulțumesc cu mai puțin decât vreau.

Fals! Compromisul este posibil în mediere, însă nu presupune un rezultat automat al acesteia. Un mediator calificat ajută participanții să exploreze diverse opțiuni creative win-win, care ar fi putut fi nebănuite înainte de mediere, ceea ce duce la rezultate care sunt de multe ori mult mai satisfăcătoare decat un compromis simplist.

3.    Mediatorul are nevoie de expertiză în zona de conținut a conflictului pe care îl mediază

Fals! Un mediator calificat nu are nevoie de expertiză în domeniul conflictului supus medierii, fie că este vorba de căsătorie, malpraxis, conflicte de muncă, protecția consumatorului, domeniul penal sau civil. Expertiza mediatorului este în soluționarea conflictelor. Nu fac parte din munca și sarcinile mediatorului sugerarea sau oferirea unor soluții de rezolvare, în schimb face parte din atribuțiile sale abordarea dialogului într-un mod care ajută la explorarea mai creativă a acestor soluții. Diferitele certitudini pe care le-ar putea avea mediatorul prin prisma unei expertize în domeniul disputei nu ajută la soluționarea acesteia, ci poate crea presiune în mod negativ, în anumite conjuncturi. Cunoașterea intimă a conflictului este mult mai mult decât mediatorul ar putea spera să obțină, doar așa își va putea juca rolul în mod corect și constructiv. 

4.    Medierea mă va face să pierd cazul / Cel care va face mediere nu va avea drepturile legale protejate.

Medierea nu este o procedura juridică. În cadrul ei nu se pune accent pe drepturile legale ale părților, de cele mai multe ori. În general, cei care aduc în discuție acest subiect sunt avocații prezenți la mediere. În aceste cazuri nu este neobișnuit pentru aceștia să-și exprime această îngrijorare. Uneori este o tactică pe care unii avocați o folosesc pentru a descuraja clienții să apeleze la mediere. Însă acest lucru nu este este real. Mediatorii cunosc în general liniile directoare și practicile instanțelor. Ei nu vor consilia cu privire la ceea ce ar trebui să facă părțile din punct de vedere juridic, pentru ca procedura și codul etic nu le permite. Însă, unul dintre principiile fundamentale pe care trebuie sa le respecte în cadrul medierii este imparțialitatea, care este extrem de importantă. Mediatorul va contribui la asigurarea unor condiții de egalitate în timpul discuțiilor dintre părți. Mediatorii nu vor îngădui un acord care nu este în conformitate cu legea sau care este favorabil doar uneia dintre părți. De asemenea, mediatorii vă vor încuraja ca acordul dumneavoastră să fie revizuit de un avocat. Un avocat cu o atitudine pro-mediere poate de mare ajutor în cadrul procedurii, iar prezența sa este permisă și, în unele cazuri, chiar recomandată. Deci, în cazul unor probleme mai complexe și cu multe implicații juridice, avocatul ar trebui să participe la mediere sau măcar să verifice acordul, înainte de a fi semnat. De cele mai multe ori însă, a da prea multa greutate aspectului legal poate construi o barieră în calea înțelegerii părților, aceștia nemaireușind să facă acel schimb de idei și propuneri. A căuta permanent să îți protejezi probele care îți susțin cazul sau a te crampona de prevederile legale poate crea blocaje. Medierea este mult mai eficientă dacă participanții sunt deschiși și onești, umani. Acest lucru îi ajută să se înțeleagă mai bine, să fie auziți mai bine și creează o oportunitate pentru soluții mai bune. În același timp, orice dezvăluire este opțiunea exclusivă a  participanților și nimeni nu este forțat să facă schimb de informații pe care doresc să le păstreze private.

 

5.    Medierea funcționează numai în cazul în care părțile sunt de acord deja cu privire la disputa lor.

Nimic mai eronat! De fapt, aceasta este exact opusul! Medierea funcționează cel mai bine atunci când există unul sau mai multe conflicte. Dacă părțile sunt deja înțelese sau se pot înțelege singure nu mai este nevoie de mediator. Poate doar de un notar sau de un avocat care să redacteze o tranzacție care să cuprindă termenii înțelegerii lor. Sau nici măcar de atât, ci doar de o strângere de mână. Când părțile se află pe poziții opuse cu privire la problema lor, mergând la tribunal vor face lucrurile și mai rele, de obicei. Atunci când acestea pot ajunge la un acord pe cont propriu, cu ajutorul unui mediator instruit în acest sens, pot considera acordul ca echitabil și “vindecarea” poate începe. 

6.    Toți mediatorii sunt, în linii mari, la fel.

Acest lucru nu este adevărat. Pentru ca medierea a devenit ceva mai populară, mai mulți mediatori au început să practice. Mulți se ocupa de mediere, însă puțini fac acest lucru cu normă întreagă. Nu este o vină, însă experiența are și ea rolul său. Este important ca mediatorii să aibă o minimă bază de cunoștințe juridice. Cu toate acestea, este important ca mediatorul să folosească aceste informații pentru a înțelege situația părților și nu pentru a le sfătui cu privire la modul în care să decidă în privința cazului lor. Acest lucru este chiar interzis. Cele mai importante calități în mediere nu sunt însă cunoștințele juridice, ci calitățile personale ale mediatorului, capacitatea sa de empatie, de ascultare activă, de relaționare echidistantă, dar caldă, experiența sa de viață, abilitățile sociale, inteligența emoțională. Un mediator bun poate facilita procesul de mediere, ajutând părțile să ajungă la un rezultat reciproc avantajos. Este bun acel mediator care vă inspiră încredere, care nu vă judecă, care nu vă tratează ca pe un vinovat pentru conflictul în care sunteți implicat. Este bun acel mediator pe care îl simțiți sincer interesat să vă ajute. Este bun acel mediator pe care dumneavoastră îl simțiți astfel. Aveți încredere în instinctele dumneavoatră, dar apreciați cu măsura corectă persoana respectivă, nu după normative stas. Mediatorii nu sunt toți la fel și nu orice mediator este bun pentru oricine, însă, cu siguranță, fiecare mediator este bun pentru cineva. Pentru cei interesați să afle mai multe despre calitățile mediatorilor și pentru a învăța să apreciați ce mediator vi se potrivește, vă recomand parcurgerea unui alt articol pe care l-am scris cu acest subiect - Consideraţii asupra calităţilor necesare unui mediator

            7. Medierea este o soluție doar pentru cei cu venituri mici care încearcă să economisească bani.

Medierea este o soluție pentru toată lumea, și nu doar pentru a economisi bani. Și dacă ar fi așa, cine nu vrea să economisească, dacă poate? Sunt oamenii atît de diferiți din acest punct de vedere? Cred că nu. Adevărata valoare a medierii însă nu este suma de bani pe care oamenii o salvează, ci calitatea acordului. Este confidențialitatea pe care o asigură. Este rapiditatea cu care se poate obține o soluție. Medierea este mai puțin costisitoare și durează mai puțin timp, dar nu trebuie doar să fie privită ca traseul "mai ieftin" spre rezolvare. Trebuie privită ca o modalitate elegantă, firescă, facilă de a rezolva niște dispute, mai mari sau mai mici. Mai grave sau mai puțin grave. Există puține conflicte care să nu poată fi rezolvate prin mediere. În principiu, tot ceea ce se poate judeca, se poate și media, cu câteva excepții. În plus, ar trebui să avem în vedere normalitatea reporturilor dintre oameni. Normalitatea nu înseamnă instanță, ci dialog.

8. Medierea înseamnă împacarea părților / Medierea este pentru cuplurile care doresc să se împace

Fals! Medierea nu înseamnă nici pace universală, nici consiliere psihologică, nici înțelegere duhovnicească, nici consiliere maritală. Mediatorul nu este un fel de guru la care oamenii vin, se țin de mâini și fac incantații. Nu trebuie să vă împacați cu cel cu care sunteți în conflict, dacă acest lucru este imposibil sau nu vi-l doriți. Trebuie doar să căutați, să negociați o soluție prin care să depășiți impasul în care conflictul respectiv v-a adus. Mulți spun, mai ales în cazul divorțurilor: “X nici nu vrea să mă vadă sau să vorbească cu mine, nu putem face medierea, nu are rost să încerc.” Este firesc să existe probleme de comunicare în cazul persoanelor implicate într-un conflict, niciodată nu e altfel. Medierea are rostul de a ajuta exact aceste persoane, care nu pot găsi singure o cale de comunicare, dar care nu își doresc să ajungă în instanță. Mediatorul nu îi va oblige să se împace, nu acesta este rolul său. Îi va ajuta doar să facă schimb de propuneri, în acord cu interesele lor, pentru a ajunge la acel compromis acceptabil pentru amândoi. Medierea este pentru acei oameni care doresc să-și continue viața. 

 

9.       Propunerea sau acceptarea medierii este un semn de slăbiciune

Dimpotrivă, medierea este un act de mare curaj. A accepta un dialog cu cineva cu care te afli în conflict nu poate fi  o dovada de slăbiciune. Nu înseamnă că te temi de o altfel de rezolvare, ci că ai înțelepciunea de a alege singur cum tranșezi acel conflict. În mediere nu există întotdeauna cineva care să vorbească în numele tău, cum se întâmplă cu avocatul în instanță. Vei fi nevoit, poate, să-ți afirmi singur interesele, să-ți susții punctele de vedere, să negociezi pentru tine. Din mediere vei ieși mai încrezător în tine și în capacitatea ta. 

 

     10.  Medierea nu va funcționa în cazul meu pentru că am dreptate și trebuie să merg în instanță să dovedesc acest lucru

Puteți să vă considerați perfect îndreptățit în acțiunile dumneavoastră și totuți să aveți o mare problemă, pentru că și cealaltă parte consideră același lucru despre ea. Și cum medierea nu presupune a decide cine are dreptate și cine nu, aveți șansa de a salva timp, bani și energie, concentrându-vă mai curând pe găsirea unei modalități de rezolvare a problemei, pentru a vă continua viața, decât pe găsirea vinovatului. 

Eu mi-am propus să mă rezum la 10 astfel de idei preconcepute, însă lista este mai lungă. Le-am semnalat doar pe cele de care m-am lovit cel mai des în activitatea mea, însă, pe măsură ce voi constata că și altele merită a fi demontate, voi reveni cu o continuare. Până atunci, dați o șansă medierii! Nu faceți decât să vă dați dumneavoastră o sansă. O șansă la liniște și normalitate.