MEDIATORUL ȘI ROLUL SĂU

Se pare că originea cuvântului “mediator” se află în limba latină târzie, în jurul anului 1300 -   mediatorem - "cel care mediază", respectiv  mediatus -  "a interveni, a media," de asemenea "a fi sau a împărți la mijloc" sau medius - "de mijloc". Inițial, termenul se referea la Hristos, care,  în teologia creștină "mediază" între Dumnezeu și om.

Termenul, însemnând "cel care intervine între două părți aflate în dispută", este atestat deci prima dată în secolul al XIV-lea. Definiția mediatorului privește deci o persoană care intervine între două părți care sunt în contradicție, cu scopul de a le împaca. Cuvântul nu se găsește în Vechiul Testament, dar ideea se regăsește în Noul Testament, în cuvântul "arbitru". Acest cuvânt este folosit în Noul Testament pentru a desemna pur și simplu un mijlocitor, un ambasador, o persoană care acționează ca un mediu de comunicare între două părți. În acest sens, Moise este numit “mediator în Galia”.

Îl regăsim peste secole în diverse contexte, însă care este definiția modernă a mediatorului? Un mediator este un profesionist care rezolvă sau contribuie la rezolvarea conflictelor.

Definiția dată de lege în România este strâns legată de definiția medierii: “medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.”

Deci mediatorul român este un specialist autorizat pentru a desfășura o astfel de activitate, după ce a parcurs un curs de formare în aceasta profesie și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții de studii, capacitate de exercițiu, reputație și cazier, vechime în muncă sau stare de sănătate. Mediatorii autorizați și activi pot fi regăsiți în Tabloul Mediatorilor Autorizați actualizat și publicat pe pagina web a Consiliului de Mediere, dar și în baza demersurilor pe care aceștia le fac sub diferite forme permise de lege pentru a-și face cunoscute activitatea și serviciile – broșuri, panouri în instanțe, pagini web, pagini de Facebook, publicarea profilului pe diverse site-uri de specialitate etc. Sursa oficială și autorizată rămâne, măcar pentru verificarea status-ului unor anumiți mediatori, Tabloul arătat mai sus. Mediatorii provin dintr-o gamă largă de medii. Calitatea de mediator nu presupune o anumită specializare, respectiv studii juridice, de exemplu, ci doar studii superioare, pentru că medierea nu este o activitate de natură juridică. Veți întâlni mediatori juriști, dar și medici, economiști, psihologi, ingineri, etc.

Mediatorii oferă o alternativă de soluționare a litigiilor, o metodă amiabilă de rezolvare a unei game largi de dezacorduri.

Procedura clasică, fără referire la cea presupusă de obligativitatea legală a informării privind avantajele medierii, presupune că un mediator este contactat atunci când ambele părți implicate într-o neînțelegere sunt de acord că vor să evite instanța de judecată, dar au nevoie de un terț independent pentru a le ajuta să rezolve problema. Ambele părți semnează un contract scris cu mediatorul, prin care se angajează la o anumită conduită în cadrul procedurii, stabilesc mandatul mediatorului, cu indicarea conflictului pe care doresc să-l rezove cu ajutorul său, se angajează să îi achite un anumit onorariu pentru serviciile sale și să îi respecte rolul de “conducător al procesului”, stabilesc drepturile și obligațiile tuturor celor implicați, se angajează să respecte confidențialitatea procedurii și să o finalizeze prin semnarea unui proces-verbal de închidere a medierii etc.

Mediatorul programează o primă întâlnire, într-un loc neutru, de obicei biroul său, și determină cine ar trebui să participe. O serie de întâlniri (sau doar una) se desfășoară pentru a discuta despre dorințele și interesele părților, despre opțiunile pe care acestea le iau în calcul, despre rezultatul final dorit de ele, în așa fel încât, pas cu pas, să se ajungă la negocierea unui acord al acestora, numit acord de mediere. Rolul mediatorului este acela de a le ajuta să își mențină concentrarea asupra acestor probleme pe întregul parcurs al  procedurii.

Mediatorul, în acord cu părțile, trebuie să stabilească regulile de bază ale discuției înainte de a începe procesul de mediere propriu-zis. Acestea sunt deosebit de importante, deoarece stabilesc și identifică comportamentele așteptate ale tuturor părților. Regulile de bază dau tonul pentru o conversație productivă și creează premisele rezolvării conflictului.

Tehnica și abordarea mediatorilor, precum și a aceluiași mediator, variază de la caz la caz. În general, medierea începe cu o ședință comună, cu toate părțile prezente pentru a discuta problemele față în față. Mediatorul va putea organiza apoi sesiuni separate private cu fiecare parte, vorbind mai în detaliu cu privire la pozițiile fiecăreia. Mediatorul nu va dezvălui informațiile obținute în sesiunile private. Ceea ce se comunică către cealaltă parte depinde de dorința părții cu care s-a făcut sesiunea privată și de regulile de confidențialitate care au fost stabilite în prealabil de către toate părțile.

Mediatorul va folosi sesiunile private pentru schimbul de mesaje între părți, în condițiile agreate cu acestea, pentru clarificările de poziție, pentru a transmite întrebări și propuneri pentru fiecare parte. Mediatorul folosește, de asemenea, sesiunile private pentru a facilita negocierile, prin transmiterea de oferte și contraoferte între părți. De-a lungul acestui proces, mediatorul trebuie să mențină confidențialitatea și neutralitatea, să se abțină de la a da sfaturi și să se concentreze exclusiv în privința facilitării comunicării.

Rolul principal al mediatorului este de a media dintr-o poziție de imparțialitate, neavând un interes propriu în rezultatul conflictului dintre părți. Mediatorii nu au o miză în rezultatul medierii.  Ca urmare, părțile pot fi sigure că, atunci când se alege un mediator, imparțialitatea va fi asigurată.

O altă latură importantă a rolului mediatorului este de a asculta activ și de a ajuta părțile să identifice cauzele profunde ale conflictului și modul în care ar dori să îl rezolve sau să îl gestioneze. Acordurile și rezultatele sunt însă decise exclusiv de către părți.

Mediatorul împarte cu părțile responsabilitatea privind protejarea și păstrarea confidențialității procesului. Această obligație constituie un principiu fundamental al procedurii și nu are limită în timp. Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale el poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă a părţilor şi, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.

Mediatorul nu acționează ca reprezentant sau avocat al vreuneia dintre părți. El este un profesionist independent angajat în procesul de rezolvare a problemei acestora. Mediatorul lucrează cu părțile pentru a găsi soluții la această problemă, dar lucrează în egală măsură cu și pentru ambele părți.

Mediatorul este ales de părți pentru a acționa ca un facilitator neutru, pentru a le ajuta și ghida în obținerea unei rezoluții. Mediatorul lucrează pentru a direcționa fiecare parte să se concentreze pe problemele critice ale cauzei, astfel încât acestea să poată crea opțiuni pentru rezolvare. Mediatorul nu va decide cine are sau nu dreptate în dispută. Mediatorul nu va obliga părțile să ajungă la un acord. Mediatorul nu va da sfaturi părților cu privire la cea mai bună alegere în direcția rezolvării. De asemenea,  mediatorul nu va oferi evaluări ale cazului. Rolul mediatorului este acela de a rămâne obiectiv în vizualizarea situației de fapt și de a facilita dialogul.

Rolul mediatorului este de a reduce obstacolele de comunicare, de a ajuta la identificarea problemelor, explorarea alternativelor și de a facilita acordul voluntar privind soluționarea conflictului. În final, însă, autoritatea de decizie aparține exclusiv părților.

Sarcina mediatorului este de a ajuta părțile să ajungă la propria lor rezoluție. Mediatorul nu poate negocia în numele participanților, nu le poate da sfaturi juridice, însă va încuraja părțile să consulte cu un avocat la alegere în timpul medierii, dacă va fi nevoie de opinii de specialitate.

Deciziile din timpul medierii urmează să fie luate de către participanți. Mediatorul este responsabil pentru asistarea acestora, în vederea luării deciziilor în mod voluntar și în deplină cunoștință de cauză, protejând în același timp dreptul lor de a auto-determinare.

Mediatorul nu poate constrânge sau influența participanții să ia o decizie sau să participe la o mediere, dacă aceșia nu doresc. În cazul în care, din orice motiv, o parte nu este în măsură să-și exercite în mod liber dreptul de auto-determinare, mediatorul trebuie să anuleze sau să amâne medierea.

Mediatorul trebuie să promoveze conștientizarea intereselor persoanelor care nu sunt reprezentate la mediere, dar care ar putea fi afectate de acordurile actuale sau potențiale ale participanților. De exemplu, interesele copiilor, bunicilor sau ale altor persoane pot fi afectate de acordurile încheiate în domeniul medierii. Cu toate acestea, mediatorul trebuie să respecte în continuare dreptul părților prezente de a lua propriile decizii.

Dacă mediatorul consideră că o parte nu înțelege sau aprecia modul în care un acord poate afecta în mod negativ drepturile sau obligațiile legale, mediatorul trebuie să informeze partea asupra dreptului său de a solicita consiliere juridică independentă.

Mediatorul nu poate oferi opinii personale sau profesionale destinate a constrânge părțile să decidă în conflictul lor sau a conduce spre o anume rezoluție. Mediatorul nu poate oferi o opinie personală sau profesională cu privire la modul în care instanța de judecată ar putea rezolva litigiul.

Mediatorul trebuie să-și mențină imparțialitatea pe parcursul medierii. Imparțialitatea înseamnă lipsa oricărui favoritism sau a părtinirii în cuvânt sau acțiune și presupune angajamentul de a ajuta toate părțile și nu o singură persoană. Mediatorul trebuie să fie răbdător, empatic, demn și politicos în timpul medierii. El trebuie să promoveze respectul reciproc între participanții la mediere pe tot parcursul procesului și să încurajeze participanții să se comporte într-o manieră non-contradictorie și cooperantă.

Mediatorul trebuie să se abțină de la a media o problemă care prezintă un conflict clar de interese. Un conflict de interese apare atunci când o anumită relație între mediator și participanții sau obiectul litigiului compromite sau pare să compromită imparțialitatea mediatorului.

În cazul în care părțile ajung la un acord, mediatorul poate lucra cu acestea la elaborarea termenilor și condițiilor înțelegerii lor. Acest lucru prespune redactarea acordului, în termenii doriți și agreați de părți, eventual formulați într-o manieră ușor mai formalistă, dacă este cazul. Mediatorul ar trebui să țină cont de condițiile de formă pe care anumite tipuri de acorduri de mediere trebuie să le îndeplinească, punându-le în vedere acest lucru părților, în cazul în care acestea nu beneficiază de consiliere juridică în cadrul medierii. În unele cazuri, rolul mediatorului ar putea continua după medierea programată, prin oferirea sprijinului în parcurgerea eventualelor formalități ulterioare  în legătură cu acordul de mediere, respectiv autentificarea notarială sau încuviințarea acestuia de către instanță. În anumite cazuri, prevăzute de lege, el trebuie să transmită către instanța de judecată acordul de mediere și procesul-verbal de închidere a medierii. De-a lungul acestui proces, normele de confidențialitate vor rămâne în vigoare. De asemenea, mediatorul nu poate fi chemat să depună mărturie cu privire la ceea ce s-a spus pe durata medierii.

Pentru a concluziona, rolul mediatorului este de a face orice și tot ce este necesar pentru a ajuta părțile să ajungă la un acord. În atingerea acestui scop, mediatorul poate juca oricare sau toate dintre următoarele roluri:

1. Organizator

Mediatorul poate ajuta în contactarea celeilalte părți  în vederea  unei  întâlniri introductive, de informare a ambelor părți cu privire la procedura medierii, făcând ceea ce se numește pre-mediere.

2. Educator

Mediatorul educă părțile cu privire la procesul de mediere, ca alternativă amiabilă de soluționare a conflictelor, asupra modalității de desfășurare a acesteia, a drepturilor și obligațiilor părților, a regulilor procedurii, a beneficiilor sale, a efectelor juridice ale unui eventual acord de mediere etc.

     3. Facilitator în comunicare

Mediatorul încearcă să se asigure că fiecare parte este pe deplin auzită în procesul de mediere, altfel spus că părțile reușesc să facă acel schimb de informații, opinii și dorințe, esențial pentru ajungerea la un acord, în deplin echilibru.

4. "Translator"

Atunci când este necesar, mediatorul poate ajuta prin reformularea sau reîncadrarea comunicării, astfel încât mesajele transmise reciproc de părți să fie mai bine înțelese și primite.

     5. Factor de sondare  și decantare

Mediatorul sondează problemele și ajută la clarificarea lor,  pentru a se asigura că participanții au o înțelegere deplină a tuturor aspectelor.

6. Consilier și conducător al  procesului de mediere

Mediatorul are sarcina de a sugera și alege procedurile și tehnicile menite a duce la progrese în cadrul discuțiilor, care pot include organizarea de sesiuni separate, consultarea cu un consilier juridic extern și consultări cu experți de diferite specializări.

      7. Avocat al diavolului

Mediatorul poate juca uneori sarcina de „avocat al diavolului” (a se intrepreta sub rezerva exprimării figurate) cu una sau ambele părți, cu privire la caracterul practic al soluțiilor pe care acestea le au în vedere sau cu privire la măsura în care anumite opțiuni sunt în concordanță cu obiectivele declarate ale participanților, respectiv cu interesele și intențiile pozitive ale acestora. Altfel spus, acest rol se circumscrie aceluia de facilitator menit să păstreze permanent echilibrul între părți, în așa fel încât rezultatul medierii să nu prejudicieze niciun dintre părți.

8. Catalizator

Prin oferirea unor opțiuni de luat în calcul, relevarea unor noi perspective și oferirea unor puncte de referință pentru analiză, mediatorul servește ca un stimulent pentru ca părțile să poată ajunge la un acord.

9. Persoană responsabilă cu detaliile

Mediatorul gestionează și ține evidența tuturor informațiilor necesare,  redactează acordul părților și poate ajuta părțile să îl pună în aplicare.

Rolul mediatorului nu este simplu, deși mulți îl pot considera astfel. E nevoie de multă răbdare, empatie, capacitate de raportare la diferite tipuri umane, cu diferite grade de înțelegere, e nevoie de perseverență, rezistență fizică și psihică, abilități sociale și psihologice. Însă este una dintre profesiile pe care, dacă ai apucat să o practici, nu ai cum să nu o iubești, lucru care face totul să pară mai ușor. În prezent, în România, mediatorul are de luptat mult cu prejudecățile, cu inducerea unei false perspective asupra acestei profesii, cu lipsa de respect a multor persoane, începând de la cei care îi calcă pragul ca și „clienți la informare” și continuând, mult mai grav, cu diverșii profesioniși în drept. Nu se poate generaliza o astfel de situație, însă ea există și nu poate fi nici ignorată. Rămîne să ne caștigăm prin rezultate, seriozitate și profesionalism locul pe care îl merităm, între celelalte profesii liberale, la fel de nobile și de frumoase. Cei dintre noi care vor reuși să reziste, cei dintre noi care vor apuca să practice, în mod real. De dorit ne dorim toți, din tot sufletul.

Irina COMEAGĂ - Mediator sector 1