Avocații și mediatorii - o relație posibilă

Medierea schimbă practica dreptului . Este o procedură ce presupune costuri mai mici decat cea contencioasă, riscuri practic inexistente, un timp scurt de finalizare, confidențialitate deplină și un caracter informal. Nu vreau să spun „relaxat”, pentru că ar putea crede cineva ca nu vorbim despre o procedura serioasă, ceea ce nu ar fi real. Cererea pentru această modalitate de rezolvare a conflictelor este în creștere, acest lucru nu poate fi negat. Poate doar ritmul de creștere nu este cel pe care ni-l dorim. Cel puțin noi, mediatorii.

Această schimbare este iminentă, nu poate fi ignorată. Rațiunea personală și profesională ar trebui să ghideze practicienii dreptului în a se pregăti și a se adapta la această evoluție. Momentan, medierea nu constituie obiect de studiu in școlile de drept, practica este încă redusă, iar relațiile dintre mediatori și avocați păstrează urme de adversitate.  Dar nu ne permitem să ne pierdem speranța. Trebuie să construim împreună o relație de încredere și colaborare.

Pentru un avocat ce practică soluționarea litigiilor, medierea este pur și simplu un alt instrument în acest sens. Scopul oricărui avocat este acela de a rezolva problema clientului său într-o manieră și cu un rezultat cât mai favorabil acestuia. Acesta își sfătuiește în principiu clienții să evite potențialele conflicte, să le stingă pe cele mărunte înainte de a căpăta amploare, să încerce negocierea unor soluții anterior inițierii unei acțiuni în instanță și să ajungă la acest ultim pas doar în cazul unor conflicte grave, pentru care nu există alte soluții. Ca atare, medierea s-ar potrivi mănușă unui număr extrem de mare de situații, pentru că, să fim cinstiți, o mare parte a litigiilor aflate pe rolurile instanțelor privesc situații și probleme mărunte, uneori ridicole sau pentru care se putea găsi oricum o varianta mai simplă de rezolvare, cu puțină bunăvoință. Acest lucru nu înseamnă că avocatul va pierde clientul respectiv, ci doar că îl va asista și îndruma în a căuta o variantă de soluționare mai convenabilă, mai rapidă, mai facilă.

Trec peste argumentații, emoții și pledoarii în favoarea medierii și presupun că avocatul și clientul său au ajuns la mediere. În acest punct, pentru succesul acesteia, precum și pentru a da o șansă construirii unei relații mai strânse cu mediatorii, în avantajul ambelor profesii, propun un scurt set de reguli simplu de aplicat în cadrul procedurii. Sunt oricând deschisă să accept sfaturi în același sens, dacă acestea nu ar contraveni principiilor medierii sau deontologiei profesiei de mediator.

Așadar:

1. Lăsați mediatorul să gestioneze medierea. Nu îl transformați în unealtă sau armă pentru obținerea controlului. Nu îl considerați un accesoriu, nu îl tratați altfel decât ca pe un profesionist. Dacă o veți face, veți pierde o șansă importantă în a obține înțelegerea părților. Dacă nu veți permite mediatorului  să decidă modul și momentul în care să intervină, veți irosi banii cheltuiți pentru a-i “cumpăra”  calificarea și expertiza.

2. Lăsați clientul să fie în centrul procesului. Permiteți-i mediatorului să vorbească direct cu acesta. Nu încercați să interpretați sau să explicați fiecare cuvânt când clientul dumneavoastră vorbește. Nu încercați să protejați clientul de el însuși. Dați-i credit, fiecare cuvânt rostit de el pune o petricică la temelia unui eventual acord.

3. Nu câștigați o confruntare verbală pentru a pierde o oportunitate.  Adesea, un mediator va interveni doar pentru a puncta poziția susținută de adversarul dumenavoastră. Dacă spuneți pur și simplu că nu sunteți de acord, dar sunteți dispuși să ascultați ceea ce urmează, este suficient pentru a menține procesul medierii în desfășurare. Este de asemenea un semnal suficient pentru mediator că ceea ce urmează nu poate fi acceptabil pentru dumneavoastră. Dacă insistați să dovediți că adversarul greșește, riscați declanșarea unei dezbateri inutile și puneți  în pericol medierea.

4. Folosiți-vă de mediator. În cazul în care clientul are așteptări nerealiste, lăsați mediatorul să le aducă la normal. În cazul în care clientul dumneavoastră este de părere că orice persoană rezonabilă ar trebui să vadă faptele într-un anumit fel, mediatorul îl va ajuta să ajungă la un alt punct de vedere,  sau măcar să accepte faptul că pot exista și alte puncte de vedere. În cazul în care clientul dumneavoastră este absolut convins de un anumit rezultat, lăsați mediatorul să îl conducă, abil, spre acceptarea ideii că rezultatul poate fi altul, nu neaparat mai puțin satisfăcător pentru el. Mediatorul poate sonda interesele reale, ajutând părțile să găsească soluția care servește cel mai bine aceste interese.

5. Dați-i mediatorului oportunitatea de a continua chiar și după ce dumneavoastră v-ați pierdut convingerea că se poate ajunge la un acord. Este puțin probabil ca un mediator bun să lungească nejustificat o mediere nepromițătoare. El dorește să-și contruiască o reputație de soluționare a conflictelor, știind însă foarte bine că prelungirea unei medieri lipsite de șanse îi riscă reputația profesională.

6. Acceptați ideea că lipsa unui acord asupra conflictului nu înseamnă întotdeauna că medierea a eșuat. Poate doar formal. Avocații, dar nu numai dumnealor, consideră că scopul medierii este soluționarea rapidă și eficientă a unui caz particular. Nu întotdeauna este așa. Uneori, scopul real al medierii este mai curând îmbunătățirea relațiilor dintre parțile care vor avea de a face din nou unul cu altul în viitor, sau chiar de a le ajuta să învețe cum pot aborda cel mai corect un eventual conflict cu altcineva, altă dată. De multe ori, un mediator trebuie să descopere care dintre aceste scopuri este cel mai important pentru părți într-un caz particular și să-și adapteze serviciile pentru a sluji acest scop.  Medierea care se concentrează mai mult pe relații este numită mediere transformativă. În România, în prezent, acestui tip de mediere i se acordă mai puțină atenție, toată lumea, inclusiv mediatorii concentrându-și eforturile spre a contribui la soluționarea conflictului și mai puțin la repararea relației dintre părți. Atitudinea mi se pare păguboasă, pentru ca o astfel de situație poate duce oricând la apariția unui nou conflict între părți sau la reaprinderea celui care părea rezolvat. Presiunea este însă foarte mare pe mediatori, astfel încât apare ideea că trebuie să demonstreze că orice conflict ajuns la ei se va rezolva garantat. E o discuție lungă, care nu își are rostul acum.

Lista sugestiilor ramane deschisa, nu am pretentia ca am epuizat subiectul, dupa cum nu am pretentia ca cele de mai sus nu suporta corectii, fie ele si doar de nuanta. Concluzia este insa ca finalul spre care ne îndreptăm este unul previzibil. Aceasta relație profesională trebuie să existe și este de dorit să fie cât mai bună. Sarcina nu este imposibilă. Este în beneficiul tuturor să facem lucrurile să funcționeze cât mai bine.