De ce mediere?

Dacă ați renunțat la negocierea unei soluții direct cu cealaltă parte, pentru că acest lucru a eșuat sau pentru că nu vă simțiți pregătit să faceți un astfel de demers de unul singur, medierea poate fi modul cel mai nedureros și eficient să rezolvați situația. 

De ce? Pentru că medierea este rapidă, privată, corectă și convenabilă financiar în comparație cu un proces. Sesiunile de mediere sunt de obicei programate în intervalul câtorva săptămâni sau, cel mult, a două luni de la data cererii de mediere adresate mediatorului - și cele mai multe sesiuni pot dura doar câteva ore sau o zi, în funcție de caz. În schimb, procesele durează de cele multe ori câțiva ani până la o soluție definitivă. Cât vă răpesc din viață în termeni de bani, timp și energie? Cât stress implică? Există cineva care să nu simtă că pierde ceva de preț în timpul unui proces? Sau care să nu fie cumva frustrat pe timpul sau la finalul său? 

Medierea este deosebit de valoroasă atunci când disputa dumneavoastră  implică o altă persoană cu care trebuie să rămâneți  în termeni buni, fie pentru că vă doriți, fie pentru că nu aveți încotro. Aceasta poate face parte dintre membrii familiei, colegi, parteneri de afaceri, vecini, sau alte persoane cu care aveți o relație personală sau de afaceri care trebuie sau vă doriți să continue. Procesele polarizează și, în cele din urmă, distrug relațiile, deci un avantaj imens al medierii este capacitatea acesteia de a duce la rezolvarea unui conflict fără a distruge o relație. 

Un alt avantaj al medierii este cel al confidențialității. Cu foarte puține excepții (de exemplu, în cazul în care este vorba despre un act criminal sau despre un abuz asupra copilului), ceea ce se discută în timpul medierii nu poate fi dezvăluit în mod legal în afara procedurii de mediere sau folosit mai târziu într-o instanță de drept. Prin contrast, unul dintre dezavantajele instanței este faptul că, în general, tot ceea ce s-a spus sau transmis în legătură cu un proces devine disponibil pentru public. Deci, dacă dorința dumneavoastră este de a proteja secretele comerciale sau de a evita “spălarea rufelor murdare în public”, confidențialitatea va fi substanțial mai bine protejată în cadrul medierii decât în cel al instanței.

Medierea este mult mai relaxată și mai flexibilă. Părțile stabilesc singure, în acord cu mediatorul, datele la care vor avea loc ședințele, durata acestora, pot veni însoțite, pot solicita păreri ale unor persoane în care au încredere, pot discuta și negocia liber, fără constrângerile și formalismul instanței și al procedurii contencioase. Pot glumi, pot face sau aborda orice modalitate rezonabilă de relaționare cu cealaltă parte în vederea ajungerii la un acord. Pot întrerupe medierea oricând doresc sau simt că aceasta nu le mai satisface interesele. Pot fi asistați sau nu de un avocat sau de o altă persoană pe care o consideră aptă să le consilieze, pot fi reprezentați în cadrul medierii, dacă nu doresc să participe personal. Practic, în măsura în care atitudinea lor nu constituie o încălcare legii sau a regulilor stabilite la începutul medierii, pot face aproape orice, dacă acest lucru le sporește nivelul de confort interior și duce la avansarea negocierilor și la găsirea unei soluții. 

Dacă sunteți deja implicat într-un proces, medierea oferă un beneficiu imens: vă oferă o modalitate de a rezolva singuri litigiul și a lăsa sistemul judiciar în spate. Chiar dacă pare încă greu de crezut, medierea funcționează, chiar și dacă părțile și-au angajat avocați și disputa a progresat la nivelul unui litigiu. Pentru că părțile pot vorbi de la sine în mediere, pot aduce idei creative, sentimente personale și soluții practice, lucru care nu se întâmplă în cazul unui litigiu. Medierea permite părților să scape de forța abordării avocaților la proces. Iar aici nu dorim să minimizăm rolul extrem de important al avocaților, însă aceștia sunt uneori atât de concentrați pe câștigarea un caz, încât pierd din vedere oportunitățile de rezolvare care ar putea include repararea relației părților. Acesta este rolul lor, să căștige prin orice mijloace acceptabile cazul clientului lor. Mediatorul, pe de altă parte, poate indica, în termeni diferiți de cei pe cate i-ar folosi avocații, punctele forte și punctele slabe ale poziției fiecărei părți – lucru care poate, la rândul său, să schimbe perspectivele părților privind câștigarea (sau pierderea) unui proces și să deschidă posibilitatea unei soluționări reciproc acceptabile.

În plus, medierea va economisi aproape întotdeauna bani. Nu aveți de plătit decât onorariul mediatorului, eventualele costuri suplimentare presupuse de experții solicitați în cadrul medierii (lucru care nu este întotdeauna necesar și depinde în mare măsură de dumneavoastră, nu vă este impus, ca în cazul instanței), consultanța unui avocat (dacă doriți să vă asigurați că drepturile legale vă vor fi protejate, lucru care nu constituie  prioritatea absolută în mediere, fiind din nou la latitudinea dumneavoastră), precum și eventualele costuri implicate de autentificarea sau încuviințarea ulterioară a acordului de mediere (lucru care nu este întotdeauna obligatoriu sau necesar). Dat fiind termenul redus de finalizare a unei medieri, precum și caracterul opțional al unora dintre aceste cheltuieli, după cum am arătat, toate aceste costuri nu se vor ridica niciodată la nivelul celor pe care le-ar implica un proces întins pe durata a câțiva ani.

În cele din urmă, acordurile la care s-a ajuns prin mediere sunt mult mai susceptibile de a fi respectate decât cele impuse de către un judecător. Atunci când oamenii merg la tribunal, partea care pierde este aproape întotdeauna furioasă, frustrată și adesea predispusă să caute modalități de a încalca litera sau spiritul hotărârii judecatorești . Prin contrast, un număr important de studii arată că persoanele care au ajuns în mod liber la propriile soluții prin mediere sunt mult mai dispuse să le urmeze. Aceasta și pentru că soluțiile în mediere satisfac interesele, dorințele și nevoile ambelor părți, acestea fiind câștigătoare în egală măsură. În instanță va exista mereu un câștigător și un învins, iar soluția îl va avantaja doar pe cel dintâi. De multe ori însă, o rezolvare venită la capătul unor ani de luptă în instanță nu mai aduce nicio satisfacție nici măcar celui care o obține. Voltaire spunea, inspirat și pățit, probabil: “În viața mea nu am fost ruinat decât de două ori: o dată când am pierdut un proces și o altă dată când am caștigat unul.” 

În încheiere, ar mai fi de spus că sunt extrem de rare cazurile în care medierea eșuează, prin raportare la cele în care reușește. Deci șansele ca, odată intrați în mediere, să finalizați cu succes sunt considerabile, iar riscul practic inexistent. Ce ar fi de pierdut dacă încercați și nu reușiți? Atât de puțin în comparație cu ceea ce ați putea obține încât vă îndemn sincer și din toată inima: faceți o încercare!